Varful lui Crai este cunoscut ca fiind cel mai inalt varf (1502 m) din muntii Tataru din Carpatii de Curbura. Ca urmare a pozitiei sale importante in rutele comertului de pe Valea Teleajenului toponimia locului a atras atentia cercetatorilor care au incercat sa explice semnificatia numelui dat acestui varf muntos.
Prezenta muntilor Tataru in viata locuitorilor zonei isi gaseste expresia in vestigiile arheologice si elemente de patrimoniu imaterial precum traditiile orale, cantecele, legendele si toponimele.
Primele incercari de a explica termenul „crai” in topografia romanesca le apartine lingvistilor. Sextil Puscasu (1921), facand referire la masivul Piatra Craiului, sublinia dualitatea semantica a numelui topic: „Nu stim daca in numirea muntelui Piatra Craiului sau Piatra lui Crai cum ii zic branenii avem sa vedem craiu „rege” precum reiese din traducerea nemteasca Kongigstein sau crai „margine” ”.
Lingvistul Ioan Patrut (1984) a opinat ca numarul mare al toponimelor cu forma Crai(ul) trebuie sa ridice un semn de intrebare cu privire la raportarea exclusiva la apelativul crai „principe, domnitor, domn”. Cea mai recenta interpretare a toponimului Varful lui Crai din Muntii Tataru sugereaza ca „originea poate fi legata de craiul sau voievodul care isi avea resedinta intr-una din cetatile de la Slon, in mod deosebit cetatea fortificata de pe terasa Grohotisului, imediat la poalele muntelui avand in vedere proveninenta slava a etimologiei invocata de unii cercetatori dar si de etimologia daco-romana”
Pe de alta parte, trebuie avute in vedere si sursele documentare si traditiile folclorice. Una din primele atestari documentare are oronimului Varful lui Crai se gaseste in harta Valahiei de la 1700 a Stolnicului Constantin Cantacuzino.
Traditia consemneaza cateva legende toponimice care au legatura cu „craiul” din Muntii Tataru. Din spusele batranilor, aici „a fost stand un crai da Tatari, si nu l-a fost putand scoate nimeni” pana s-a gasit un vacar care „a repezit vacile in el”. Doar cu „oracaitul vacilor l-a miscat din loc da l-a scos”.
O alta legenda culeasa de invatatorul Dumitru Bazilescu din Drajna de Sus afirma ca „aici (pe Varful lui Crai) s-a batut Matias Craiul cu turcii si i-a biruit si de atunci muntele s-a numit Craiul. Matias a ridicat o cruce de piatra in varful muntelui si a facut o fantana”. Se mai spune ca in acest loc s-a purtat un razboi intre romani si unguri si ca in lupta „ar fi perit un Craiu”, de la el si-ar fi luat numele Poiana Fata Craiului.
Luand in considerare complexitatea istorico-geografica a Vaii Teleajenului, urmele materiale (fortificatiile de la Slon, cetatea de la Tabla Butii), traditiile folclorice si toponimia istorica (Valea Cetatii, Santurile tataresti, Cetatea Dudescului) a Muntilor Tataru poate fi considerata intemeiata analogia dintre Varful lui Crai si sensul comun de „rege, domn”. Cat priveste personalitatea invaluita in mister care a stat la baza toponimului, acesta a trait inainte de secolul al XVIII-lea (cand este atestata pentru prima data aceasta denumire a varfului) si trebuie sa fi avut un impact puternic asupra constiintei colective.
Sursa:
