Autor: Cosmin Ghimpu
În depresiunea înconjurată din 3 laturi de masivul Ciucaș (1956 m), Zăganu-Gropșoarele (1883 m) și Babeșu (1684 m) se află stațiunea de interes local Cheia, unul din satele cele mai noi ale comunei Măneciu. Cheia s-a înfiinţat din românii veniţi de peste munte, din Transilvania şi din scutelnicii Mănăstirii Cheia, pe la anul 1894.
Începuturile satului Cheia nu încep însă odată cu înfiinţarea satului, încă din anul 1770 pe locul actualei Mănăstiri Cheia este atestată o mănăstire care ulterior a fost distrusă de turci.
În legenda locală se spune că doi ciobani din Săliştea Sibiului, trecând cu turmele pe aceste meleaguri şi atraşi de frumuseţea şi ospitalitatea locului, s-au hotarat să reclădească vechea biserică, să lase oieritul şi să treacă la cele sfinte. Şi-au vândut turmele şi cu banii strânşi din vânzarea oilor au ridicat noua biserică între anii 1835-1839, Damaschin Ieromonahul unul din cei doi ciobani, devenind şi primul stareţ al mănastirii.
În anul 1838 încă nu luase ființă când încep a figura primii slujbași ai mănăstirii Cheia. Cheienii au provenit din românii refugiați din Transilvania sau din scutelnicii mănăstirii Cheia. Conform datelor catagrafiei schitului Cheia din anul 1838 prezenta următoare situație după origine a călugărilor: 30 erau transilvăneni, în frunte cu starețul Damaschin, unul din fondatorii mănăstirii, 14 erau rumâni munteni și unul era oltean.
La începuturile sale (adică prin 1894) satul Cheia se numea Teleajen şi cuprindea circa 30 de gospodării, majoritate acestora fiind construite de mocani veniţi din Ardeal.
Ca a urmare a popularităţii satului Cheia în rândul turiştilor şi a dezvoltării unor facilităţi turistice, în anul 2000 satul Cheia a fost declarat oficial staţiune de interes local.
Deşi Cheia este unul dintre satele cele mai mici ale comunei Măneciu, aceasta având o populaţie de 373 locuitori, potrivit recensământului din 2022, şi un număr de 117 gospodarii, staţiunea are o mare importanţă economică pentru comuna Măneciu şi pentru zona Văii Teleajenului.
Staţiunea se află într-o zonă montană liniştită, cu un aer puternic ozonat beneficiază de un climat subalpin, fiind situată la o altitudine optimă pentru practicarea sporturilor de iarnă dar şi pentru drumeţii şi odihnă. Cheia nu are încă pârtie de schi, la ora actuală au început demersurile de construire a unei pârtii ce ar putea redinamiza întreaga staţiune.
Cheia este recomandată pentru tratarea diferitelor afecţiuni cum ar fi: astenia nervoasă, suprasolicitarea fizică şi intelectuală, hipertiroitism benign, rahitism, dereglări de crestere juvenilă şi anemii secundare.
În afară de savurarea unei fripturi la grătar la marginea pădurii, staţiunea oferă o paletă largă de petrecere a timpului, de la vizitarea principalelor obiective turistice din incinta staţiunii (Mănăstirea Suzana, Mănăstirea Cheia, Muzeul de mineralogie “Flori de mină” din Cheia şi Muzeul de antropologie “Casa Rainer”) cât şi a celor din apropiere (Cascada Schinda, Cascada Urlătoarea, rezervaţia de zimbrii din comuna Vama Buzăului, Cimitirul Eroilor de pe Tabla Buţii sau Ruiele Cetăţii Tabla Buţii), la explorarea împrejurimilor staţiunii (Munţii Ciucaş, Muntele Zăganu, Muntele Roşu, Munţii Grohotiş şi Munţii Tătaru), practicarea de drumeții, ciclism, alpinism și pescuit.
Sursă: Alexandru Barbu și Valeriu Neamțu, Hrisovul Pădurilor de brad, Editura Publi-Ligna, 1991
