Autor: Cosmin Ghimpu
Costeni este un sat în comuna Măneciu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul făcea parte din comuna Izvoarele, având 211 locuitori și o biserică fondată în 1856 în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei. În 1968, la reorganizarea administrativă a României, satul Costeni a fost transferat la comuna Măneciu.
Cele mai vechi urme de viață omenească din Măneciu s-au găsit în Costeni. Mai exact, în Costenii Pustii au fost semnalate urme ale culturii Ciomortan (o vechime de 4000 de ani), de la începutul epocii bronzului. În această așezare au fost scoase la iveală toporașe de mână din piatră șlefuită, perforate cu înmănușare, vârfuri de seceri de piatră, fusaiole din lut ars și ceramică lucrată cu mâna, din pastă cenușie, încrustată cu motive geometrice. Se mai remarcă toporul de bronz, cu motive geometrice descoperit pe malul apelor Teleajenului, cu prilejul efectuării unor lucrări la barajul Măneciu. Toporul este asemănător cu celturile semnalate în Transilvania, cum sunt cele de la Uioara-Turda și Dipșa-Năsăud. Existența și pe Valea Teleajenului a unei asemenea culturi specifice Transilvaniei demonstrează că niciodată munții Carpați n-au constituit o stavilă în calea populațiilor situate de o parte și de alta a acestora.
În ceea ce privește istoria satului Costeni, această așezare ce a aparținut de comuna Izvoarele din 1872 până în 1968, nu pare prea veche.
În 1856 din piatră și cărămidă pe un teren instabil a fost construită biserica din satul Costeni, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi. Actuala formă a bisericii a fost stabilită în 1938 când biserica a fost acoperită cu șindrilă, turlele erau de lemn, pardoseala din altar era de scândurp iar în biserică de piatră și tâmplărie de zid. De la înființare și până astăzi biserica aparține de parohia comunei Izvoarele.
Iorgu Iordan aprecia că denumirea localității „ar proveni de la antroponimul Costea și ar avea un substrat social”. Preotul Ioan Costeanu, stabilit la Homorâciu, avea o moșie la Costeni „părând că și el se trage de acolo”, după cum lasă să se înțeleagă fiul său Aureliu Kosteanu. Însă, Mihai Apostol propune o altă explicație: „o altă derivație, legată de toponimia locului, de la substantivul ”coastă”= pantă, povârniș; costie= coastă de deal la care se adaugă sufixul – eni ”
În satul Costeni exista o școală care a fost construită în anii 1957-1958 care nu mai funcționează începând cu anii 2000 din lipsă de elevi, clădirea așteaptă o nouă destinație acum.
În 2011 Costeni avea 151 de locuitori iar potrivit datelor ultimului recensământ satul mai avea 138 de locuitori.
Sursă: Alexandru Barbu și Valeriu Neamțu, Hrisovul Pădurilor de brad, Editura Publi-Ligna, 1991
