Autor: Cosmin Ghimpu
Chiciureniul este unul din cele mai vechi sate ale comunei Măneciu. Denumirea acestuia, precum și a unor familii din acest sat își are originea de la cuvântul „chiciură”.
În documentele mai vechi satul apare sub numele de Chiciura Șoimului. Într-un document din 22 octombrie 1588, emis de Mihnea Turcitul, „lui Dumitru, lui Marco și lui Radu cu fii lor se întărește o ocină în coasta Râului Teleajen, pentru care se dau și semnele: din hotarul Băiculeștilor (muntele Baicu) până la Chiciura Șoimului”.
Din alt document se poate afla că moșnenii din satul Chiciura Șoimului au au împrumutat unele sume de bani de la spătarul Mihai Cantacuzino, către sfârșitul secolului al XVII-lea, amanetându-și pământurile și încheind cu marele spătar unele acte prin care se obligau să restituie banii la termenul fixat, însă în lipsa unor înscrisuri la restituirea banilor a atras pierderea pământurilor unora dintre ei.
La începutul secolului al XX-lea, moșnenii chiciurenari vor apărea în procesul dintre Obștea moșnenilor de pe Valea Teleajenului și fosta societate forestieră „Drajna”. Memoriul înaintat de conducătorii Obștii către prefectul județul Prahova, pe data de 24 septembrie 1935, poartă și semnăturile a cinci familii de moșneni din satul Chiciureni, Măneciu Ungureni: Nicolae D. Cepoiu, Ioan Petre Boboc, Filofteia P. Boboc, Sterie N. Cioc, Ion Gh. Chicioreanu.
În 1920 s-a deschis şcoala din Chiciureni care funcţiona în case particulare iar localul de şcoală s-a construit în 1937.
Satul însuma în 1894 aproximativ 57 de gospodării, iar în anul 1988 se înregistrau 250 de gospodării. La recensămândul din 2011 mai locuiau 174 de oameni și se înregistrau 54 de gospodării. Ultima evidență a persoanelor nu a adus mari schimbări în structura demografică a satului, fiind contabilizați 173 de locuitori.
Sursă: Alexandru Barbu și Valeriu Neamțu, Hrisovul Pădurilor de brad, Editura Publi-Ligna, 1991
