Pana sa faca parte din judetul Prahova, Valea Teleajenului a apartinut de judetul Saac, cunoscut si Secuieni. Situat între judeţele Prahova şi Buzău dar mai mare şi mai în-semnat decât acestea, judeţul Săcuieni a fost una dintre vechile unităţi administrative ale ţării, existând din cele mai vechi timpuri până la 1845 când a fostdesfiinţat. Istorii C. C. Giurescu si Nicolae Iorga apreciacă numele Săcuieni, purtat de teritoriul cuprins între Bucov şi Chiojd, se tragede la populaţia venită din secuime, din Ardeal.
Aici s-au stabilit pentru o perioadă boierii Filipescu, iar membri importanţi ai familiei au locuit aici, spre exemplu Constantin Filipescu unul dintre personajele cheie în viaţa politică naţională din primele două decenii ale secolului al XIX-lea, iar la casa sa din Bucov a locuit şi poetul Barbu Paris Mumuleanu, considerat unul dintre creatorii limbii literare, despre care Eminescu a scris în poezia „Epigonii“.
Mentiuni documentare ale judetului
Atestarea documentară propriu-zisa a județului Saac (Săcuieni) nu există, denumirea de Săcuieni apărând din secolul al XIII-lea, iar ca județ din secolul al XV-lea. Numele îi venea de la numeroase elemente transilvănene, ungureni și săcuieni, de fapt români și secui colonizați în această regiune în secolul al XIII-lea pe vremea expansiunii la sud de Carpați a cavalerilor teutoni stabiliți în Depresiunea Brașov și a întemeierii Episcopatului cumanilor – colonizare care va continua și în secolele următoare.
Săcuieniul este menționat în porunca dată de Dan al II-lea la 1431 Cu toate că unii istorici îl consideră ca fiind înfiinţat undeva pe la 1227. In prima mentiune târgoveților din Țara Românească, aducându-le la cunoștință că brașovenii vor plăti aceleași vămi ca și în vremea lui Mircea cel Bătran. Săcuienii era reședința județului cu același nume, pe Valea Teleajenului, între județele Prahova și Buzău.
Una dintre atestări ale acestui județ este din 1577, un document în care se face referire la localitatea Salcia, menționată într-o listă a „megieșilor” care aleg partea banului Radu din moșia Poieni, județul Saac.
Același nume apare și la 1603, ca peste câteva decenii Miron Costin să vorbească despre Văleni. Nu s-au găsit documente care să ateste denumirea simultană a celor două nume dar nici când denumirea de Săcuieni devine Văleni.
Printr-un hrisov din septembrie-decembrie 1636 mănăstirea Slobozia primea de la domnie o vie în dealul Năenilor, județul Saac, și 300 de bolovani de sare pe an de la ocna Ghitioara.
La 29 mai 1677 Gheorghe Duca confirmă mănăstirii Slobozia lui Ianache drepturile sale asupra bunurilor schitului Apostolache, din județul Saac. Schitul, aflat în localitatea Măstănești, a fost ctitorit de comisul Apostolache, între anii 1645-1652.
O condică din 1700 a lui Constantin Brâncoveanu spunea:
„să se scrie sărăritul pre la sate ot sud Râmnic i ot sud Buzău i ot sud Saac, care au obiceiul de dau sărărit, pentru căci sunt ei slobozi de iau sare den munții accia de sare de acolo.[10]”
Într-un alt document, din 18 februarie 1756, care marchează „ieșirea din indiviziune a lui Marin sin Ilinchii ot Ștefești hotărâtă de megieșii orânduiți din poruncă domnească, se face referire la porunca dumnealui Petre vel Stolnic, ispravnic ot sud Saac”.
Prin hrisovul din august 1782 Nicolae Caradja acorda mănăstirii Căldărușani vinăriciul din sud. Saac, după popoarăle Valea Mieilor, Valea Largă i Valea Negovanilor.
Intinderea si componenta judetului:
Județul Saac se întindea de la Brașov, peste crestele muntelul Mălăiești, Slănic și Ștefești la nord-vest, apoi în lungul Văii Teleajenului până la sud de Bucov, pe Cricovul Sărat până dincolo de Glodeanu, peste dealurile Istriței, pe Valea Buzăului până la Gura Teghii, pe Bâsca Mare și direct la muntele Ciucaș.
În componența acestui județ erau menționate în 1700 pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino doar 11 sate: Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceraș, Cricovul, Drajna, Gheorgachi,
Măneciu, Podeni, Porani, Zeletin din care unul boieresc (Bucov) .
Economia judetului:
Teritoriul judetului era strabatut de trei drumuri comerciale importante ce faceau legatura intre Campia Romana (si mai departe cu Taratul Bulgar/Imperiul Bizantin/Imperiul Otoman, situate la sud de Dunare) si Transilvania: Tabla Butii si pasul Bratocea si pasul Buzau.
Pentru a securiza si a vamui marfa, pe aceste trasee au fost infiintate de-a lungul secolelor mai multe cetati de ganita, atat la Tabla Butii cat si Cerasu si Slon (aceasta datand din sec. VII-XI). Tot in aceasta zona, in evul mediu, au functionat si doua centre militare de frontiera, la Valenii de Munte si Starchiojd, iar la Sibiciu de Sus(judetul Buzau) a fost stabilita o capetenie de plai).
Aflat preponderent in zona deluroasa si montana, judetul Sacuieni, a avut o importanta strategica pentru domnitorii Tarii Romanesti si boierii de la curte care si-au stabilit mosii in regiune. Judetul Saac era cunoscut pentru podgorii, care si astazi constituie un reper in turismul oenologic precum Dealul Mare, Ceptura, Valea Calugareasca sau Pietroasele. Judetul era cunoscut si pentru livezile de prun si realizarea tuicii. La Valenii de Munte exista un muzeu dedicat culturii prunului. Totodata, judetul Sacuieni era un important furnizor de sare, prin extractiile de la Teisani si Slanic. Din aceste motive, domnitorii Tarii Romanesti si-au stabilit cramele la Urlati si depozitele de sare si tuica la Valenii de Munte. Totodata, boierii Cantacuzini, Filipesti si Brancoveni dar si altii si-au construit conace in zona.
Insa zona era bogata si in resurse importante de chihlimar. Pana in anii 60 ai secolului al XX-lea au existat galerii care au exploatat din cele mai vechi timpuri pretioasa piatra. Pietrele gasite in aceasta zona sunt expuse si la muzeul Chihlimbarului din Colti.
Resedintele judetului:
Reședința județului s-a aflat inițial la Urlați până cel târziu în 1645, an în care a fost mutată la Vălenii de Munte și apoi, în 1781, mutată la Bucov deoarece se deschisese drumul comercial pe Valea Prahovei, Vălenii de Munte rămânând reședința Plaiului Teleajen.
Județul a fost desființat la 1 ianuarie 1845 și împărțit între județele Prahova (cea mai mare parte – bazinele râurilor Teleajen și Cricovul Sărat și zona de câmpie până la Mizil) și Buzău (partea de est).
Ogranizarea si administrarea judetului:
Județul era condus de un județ (jude), de ispravnici și de vătafi de plai pentru apărarea granițelor de nord. Județul avea pe stemă o viță de vie cu struguri iar la cea a plaiului Teleajen, din care făceau parte și satele actuale ale comunei Posești, un țap. Principalele localități ale județului erau Bucov, Vălenii de Munte, Starchiojd și Slănic.
La desființarea acestuia era împărțit în 7 plăși (Câmpul, Tohani, Cricovul, Podgoria, Scăieni, Teleajenul și Despre-Buzău) cu 170 de sate administrate de vătași. Avea o polcovnicie și 4 căpitănii: Scaunului, Starchiojd, Mărgineanul și Găgeni.
În momenul aplicării Regulamentului organic din 1831 (dată de la care se păstrează fondul arhivistic), Plaiul Teleajen avea reședința la Vălenii de Munte deși sediul ispravnicului se mutase la Bucov. El cuprindea satele (le-am menționat în totalitate pentru a constata care dintre ele au dispărut până astăzi sau care nu se constituiseră ca sate fiind, la timpul de atunci, mici cătune): Valea Stâlpului, Ungureni, Oltenii de Ștubei, Ștubei, Teișanii Străini, Teișanii Megoieși, Homorâciu Ungureni, Homorâciu Pământeni, Izvoarele, Mânectu Pământeni, Măneciu Ungureni, Poseștii Ungureni, Poseștii Pământeni, Poiana Mierlei, Râncezi, Nucșoara, Drajna de Sus, Drajna de Jos, Ogretin, Valea Borului, Slon, Cerașu (numit așa datorită prezenței cerului-stejarului, și nu a cireșului), Bătrâni, Târlești, Aricești, Cărbunești, Surani, Șoimari, Ghitioara, Predeal, Opăriți, Dumbrăvești, Mălăiești, Vâlcanești, Cosmina de Jos, Cosmina de Sus, Livadea, Ștefești, Vărbilău, Poiana Vărbilău, Haimanalele, Strâmbeni, Strâmbenii Bărcănescului, Bertea, Bughea de Jos, Bughea de Sus, Adunații de Găvănel, Poiana Copacului, Separești, Risipiți, Trestioara, Atârnați, Schiulești (Arhivele Statului, Ploiești).
În 1832 județul cuprindea 5 plăși și două plaiuri cu 186 sate: Plasa Câmpului cu reședința la Mizil și 21 de sate; Plasa Tohani cu reședința la Plavia și 21 de sate; Plasa Cricovului cu 18 sate și reședința la Urlați; Plasa Podgoria cu reședința la Bălțești și Podenii Vechi cu 12 sate; Plaiul Teleajenului cu reședința la Vălenii de Munte cu 26 de sate și Plaiul dinspre Buzău cu reședința la Sibiciul de Sus cu 49 sate.
În 1835 a avut loc o reorganizare, judetul era împărțit în 3 plăși și 2 plaiuri:
- Plasa Podgoria, cu reședința la Podenii Vechi
- Plasa Tohani, cu reședința în Plavia
- Plasa Câmpul, cu reședința în Mizil
- Plaiul Teleajănul cu reședința în Văleni
- Plaiul Despre-Buzău cu reședința în Sibiciu
Populatia judetului
La începutul secolului al XIX-lea județul avea 346 de așezări umane, două mine de sare la Slănic și Gura Vitioarei, 10 892 de locuitori din care 5 992 birnici, 61 pestelnici, 176 slujitori, 388 preoți, 162 diaconi, 97 neamuri, 17 ruptași, 1897 scutelnici, 935 păslușnici, 834 ungureni, 399 mazili, 75 surugii.
Catagrafia din 1831 ne informează că în plaiul Teleajen erau 46 moșii și 29 proprietăți majoritatea arendate. Principalii proprietari erau vornicii Grigore și Iordache Filipescu, medelnicerul Mârzea, logofătul Tudor Cărbunescu, stolnicul Petrache Nicolaie, logofatul Florea Sersea, logofatul Banică Cărbunescu, preotul Popa Dumitru, aga Manolache Florescu și logofatul Nitu Cereșeanu. Din cantitățile mai evidente de produse agricole se distingeau: porumb (1 800 000 oca), rachiu de prune (85 000 vedre), fasole (70 000 oca), carne de oaie (80 000 oca).
La 1 iulie 1842, în județul Săcuieni trăiau 10.892 de familii, mai exact 82.206 locuitori și 21251 case, 51 biserici, 600 mazili, 632 neamuri, 1663 scutiți, 16137 birnici, 470 patentari, 4563 romi, 75 dorobanți, 175 slugi, 302 preoți, 46 diaconi, 182 răspopiți. Un număr de 1480 de locuitori era înregistratcu diferite boli. Alături de romi (menționați deja) erau 251 maghiari, 247 sârbi, 68 greci și 2 evrei (D.G. Prahova – 1897).
Mostenirea culturala a fostului judet Saac
Vechiul teritoriu al judetului Sacuieni a fost impartit intre Prahova si Buzau. Vaile Teleajenului, Slanicului si ale Cricovului Sarat cat si zonele adiacente au fost atribuite Prahovei iar cele ale Sibiciului si Naenilor, Buzaului.
Desi zona nu este una foarte cunoscuta turistilor, regiunea Saac-ului poate reprezenta o alternativa atractiva pentru cei pasionati de drumetii, vinuri si obiective culturale traditionale.
Zona montana cuprinde Masivul Ciucas, muntii Grohotis, muntii Tataru si masivele Malaia, Siriu si Podul Calului si lacurile de acumulare de la Siriu si Maneciu. In regiune pot fi vizitate cascadele de la Schinda, Casoca si Chiojd, precum si trovantii de la Chiojd. Zona Nehoiu-Patarlagele este prielnica practicarii raftingului, aici functionand si cateva centre dedicate acestui sport.
In zona fostului judet pot fi regasite astazi asezarile rupestre de la Alunis si satele invecinate. Sapate direct in stanca, asezarile rupestre au servit drept schit si chilii pentru calugarii stabiliti aici incepand cu anul 1275 si au functionat asa pana la reforma lui Cuza.
In ceea ce priveste monumentele istorice merita amintite manastirile Cheia, Suzana, Zamfira, Varbila, Carnu, Ciolanu si bisericile de lemn din Starchiojd si Posesti si cele din piatra de la Alunis si Calvini. La aceste monumente religioase se adauga Casa Memoriala Nicolae Iorga din Valenii de Munte, Casa cu Blazoane din Chiojdu si Conacul Bellu. In arealul fostului judet pot fi vizitate muzee interesante precum Muzeul Florilor de Mina din Cheia, Muzeul de Antropologie Francisc Rainer, Muzeul Cihlimbarului sau Muzeul Sarii din Slanic.
Mai la sud, in zona Dealului Mare, unde dealurile subcarpatice intalnesc Campia Gherghitei, puteti parcurge drumul vinului, de-a lungul caruia se gasesc numeroase crame si puteti descoperi viata traditionala a podgorenilor.
Surse:
Drd. Ionuț Cruceru Școala doctorală “Simion Mehedinți” – ppt descarcă (slideplayer.ro)
Saac, județul uitat al Țării Românești | Turism Istoric
Județul Saac – Comuna Posești (comunaposesti.ro)
VALEA TELEAJENULUI – vechi drum de acces spre TRANSILVANIA – peregrinprinlume
