Monumentul istoric şi popasul „Hanu Roşu” a fost o construcţie specific românească construită în satul Scaioşi, pe malul drept al Teleajenului, înconjurată cu ziduri de piatră, având în faţa o fântână cu foişor unde apa era adusă pe olane de ceramică.
După unele surse, hanul ar fi fost construit în anul 1610. Hanul Roșu a fost folosit inițial ca dejugatoare a poștalioanelor ce făceau legătura între Transilvania și Țara Românească prin pasul Bratocea. Este menţionat în anul 1815 prin actul de vânzare la mezat a moşiei Scaioşi (“cârciuma cu băcănie la zid la drumul cel mare al Braşovului”).
Numele hanului vine de la zugrăveala exterioară de culoare roşie. De formă dreptunghilară, cu cerdac în faţă, pavat cu cărămidă şi stâlpi de lemn care susţin acoperirea în patru ape, din şindrilă construcţia avea înfăţişarea unei case ţărăneşti de proporţii mari.
După cum aflăm din „Habitatul Rural Tradițional Prahovean”, lucrare a arh. Hoinărescu „clădirea hanului, cu un volum compact, era precedată spre stradă de o prispă generoasă, adosată pe toată lungimea faţadei principale. Un număr de patru camere erau grupate de o parte și de alta a unei tinde mediane. Una din cele patru încăperi era bucătăria, iar celelalte erau destinate clienților. În partea stângă mai existau două camere, una la faţada principală destinată călătorilor «cu dare de mână», căci cei mai mulţi dormeau în căruţele proprii, adăpostite în interiorul ogrăzii, iar cealaltă, către faţada posterioară, era camera hangiului, cu acces direct din ogradă şi legată de bucătărie, completa suita încăperilor hanului. În prelungirea tindei, spre ogradă, era amplasat un foişor prin care se realiza accesul de serviciu. Sub foişor se afla gârliciul de intrare în beci, care se întindea sub bucătărie.
Sistemul constructiv al clădirii, cu ziduri groase de mai bine de o jumătate de metru, cu casete de cărămidă şi bolovani de râu, este caracteristic pentru clădirile importante, și exprimă grija deosebită pe care comanditarul a acordat-o solidității și deci capacității de apărare a clădirii. Planşeele cu grinzi masive din lemn suportau acoperişul cu pante mari şi învelitoare de şindrilă. Volumetria clară şi robustă era vibrată de prezenţa prispei pe faţada principală şi a foişorului pe fațada posterioară. Stâlpii prispei și foişorului fasonați manual, cu forme rafinate, contribuiau fericit la expresivitatea edificiului. În prezent, din nefericire, după un incendiu care a distrus acoperişul și planșeul clădirii în urmă cu câţiva ani, zidurile hanului rămase fără protecţie se deteriorează constant, conducând la dispariţia acestui obiectiv de cea mai mare importanţă istorică şi arhitecturală“.
Cladirea a fost inclusa pe lista monumentelor istorice în anii ’60, odata cu redescoperirea valorii vechilor hanuri si demararea unui proces de restaurare a acestora, primul pe lista fiind Hanul lui Manuc.
Monumentul a fost restaurat în anii 1969-1970 şi din nou după seismele din 1977, 1981. În perioada 1971-1980 a funcţionat ca muzeu al transporturilor, cu referiri îndeosebi la Valea Telejenului în care scop erau expuse: harta staţiilor de poştă din 1860, o mantie şi costume originale de surugiu, primele scrisori româneşti, un album de la 1850 cu ştampilele statelor existente în Europa la acea vreme, veselă din aramă, diverse cântare “ocaua lui Cuza” metrul etalon din 1867, enelte de măsură , monezi, o caleaşcă şi multe alte astfel de obiecte. A fost desfiinţat din dispoziţia abuzivă a lui Ion Traian Ştefănescu, secretar cu propaganda Comitetului Judeţean al PCR. Din 1981 reintră în circuitul turistic al cooperaţiei.
Clădirea „Hanul Roşu“ se află în continuare pe lista Monumentelor de arhitectură ale judeţului Prahova şi reprezenta singurul han de poştă care se mai păstra în Muntenia. Hanul împărţea distanţa dintre Ploieşti şi Vălenii de Munte în două tronsoane egale. Singurul han poştal „de drum mare” a rămas „Hanu Roşu”, de la Gura-Vitioarei. La Vălenii de Munte, spre ieşirea din localitate, se aflau alte două hanuri, unul dintre ele, hanul „La Frâncu“, fiind mutat şi refăcut în incinta Muzeului Satului din Bucureşti.
Restaurantul Hanul Rosu, din satul Faget-Prahova a fost distrus de un incendiu în 1998 care a distrus imobilul, cu o suprafata de 550 de metri patrati, construit din lemn, precum si 95 la suta din mobilier.
După incendiu, din vechiul han au mai rămas doar fundaţia şi câteva fragmente de ziduri înnegrite de fum. Autorităţile locale s-au străduit să găsească un investitor care să reconstruiască obiectivul deosebit de important pentru comună, având în vedere că la bugetul local nu există fonduri care să poată susţine o asemenea investiţie.
Consiliul Judetean a aprobat în ședința ordinară in noiembrie 2021 modificarea și completarea Strategiei de dezvoltare durabilă a județului Prahova pentru perioada 2021-2027 cu proiectul privind Restaurarea, revitalizarea și punerea în valoare a obiectivului Hanul Roșu, sat Făgetu – localitatea Gura Vitioarei. Axa prin care urmează fie atrase fonduri nerambursabile pentru realizarea proiectului este cea destinată realizării investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii culturale.
