Monday, July 15, 2024

Povestea Hanului de răscruce din Posești

Must Read

Hanul La Răscruce din Posești a fost construit în anul 1860, pe drumul Văii Teleajenului, pincipala arteră de circulație spre Transilvania în evul mediu, în zona Dealurilor Priporului, acoperite cu livezi de pomi fructiferi și cu viță de vie – constituie un argument concludent în atestarea unei funcționalități evidente, hanul fiind și un loc de desfacere dar și de consum a produselor pomicole și viticole.

Hanul din Posești a stat mereu la răscruce de drumuri, așteptându-și mușterii cu mâncăruri gustoase, bere, țuică și vin.

Monument unicat al arhitecturii populare româneşti, acest han „de drumul mare”, sau de răscruce reprezintă o formă tradiţională de comerţ ţărănesc, specific secolului al XIX-lea. Planul este distribuit pe parterul înălţat pe soclu din lespede de piatră, cu sală (prispă) pe trei laturi, închisă cu pălimar traforat, de-a lungul căruia sunt confecţionate bănci simple, din scândură. Rolul proeminent comercial al acestui tip de construcţie este subliniat, în egală măsură, de amplasarea geografică a acestuia, cât şi de structurarea spaţiului funcţional: două săli mari de cârciumă, cu mobilier şi inventar specific, două camere pentru găzduirea oaspeţilor, bucătăria, camera hangiţei şi beciul pentru depozitarea butoaielor şi alimentelor.

Pentru călătorii înstăriți hangița ținea curate două camere, pe când cei mai scăpătați dormeau în căruțe, sub coviltire.

Cei cu treburi grabnice, care nu aveau timp de mas (popas), dar care doreau să-și domolească setea, legau caii de inelele de fier care se vad și azi în temelia casei, își luau halbele cu bere și se așezau pe băncile situate de-a lungul pălimarului. Așa s-a născut expresia „a bea la botul calului”.

În apropiere, se află fierăria necesară pentru confecţionarea uneltelor de muncă şi potcovirea cailor.

Hanul nu se mai află în Posești din anul 1972, acesta face acum  parte din cadrul Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești din județul Argeș.

Achiziționarea Hanului Posești de către Muzeul Golești de la Toma Mateescu a fost facilitată de intenția primăriei locale de a-l demola, întrucât, fiind amplasat în centrul administrativ, reprezenta un obstacol în acţiunea de sistematizare a comunei.

Starea precară de conservare (acoperișul fiind complet deteriorat, iar pereţii nordici într-o stare avansată de degradare) și decizia fermă a autorităților locale de a-l înlătura din zona centrală a așezării au constituit premise favorabile achiziționării obiectivului la un preț moderat (20.000 lei) și, implicit, accelerarea procesului de strămutare pe terenul muzeului.

Demontarea hanului s-a efectuat între 4 și 10 septembrie 1972 de către o echipă de meșteri. Încărcarea materialelor și expedierea acestora la Golești a devenit operantă începând cu data de 6 septembrie.

Completarea mobilierului a contribuit la crearea atmosferei interioare specifice acestui valoros monument. A fost introdus în circuitul turistic național în anul 1982.

 

Sursă: Hanul Posești Prahova, Grigore Constantinescu, 2016

Articole Recente

Pădurile și exploatarea forestieră până la construirea fabricii Drajna

Pădurile În 1891, într-o adresă a Primăiriei comunei Măneciu Pământeni adresată Ocolului Silvic Văleni se arată: „în această comună nu...

More Articles Like This