Autor: Cosmin Ghimpu
Asociația Turistică ”România Pitorească” (înființată în 21 mai 1930, în București) începe, la 16 mai 1937, construcția primei cabane din masivul Ciucaș, potrivit Arhivelor Naționale ale României. Fondurile necesare au fost strânse din donații, pe baza listelor de subscripție, iar lucrările au mers repede, astfel că la 26 septembrie 1937 are loc inaugurarea adăpostului, denumit, inițial, ”Casa Alexandru Vlahuță”.
Cabana situată la 1.595 de metri altitudine avea o sufragerie, două dormitoare, un vestibul, bucătărie, pivniță și camera pentru cabanier.
La momentul inaugurării cabanei, asociația era prezidată, încă din 1934, de profesorul Nicolae Ioan, amintit, astăzi, prin izvorul amenajat în memoria sa pe Valea Berii.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, ”Casa Alexandru Vlahuță” a servit drept tabără pentru aproximativ 30 de legionarii, după cum a declarat, într-un interviu pentru Radio România, fostul legionar Dumitru Lungu:
”Prahova era un judeţ foarte puternic legionar. Erau încadraţi mii de oameni. Aveam ajutoare din toate părţile. A plecat Dragon (un inginer din Ploiești –n.r) cu o echipă de oameni în munte – cu 4-5 oameni. Şi au găsit în miezul iernii – asta era iarna, era după Crăciun – au găsit cabana Alexandru Vlahuţă nelocuită. Nu mai trecea nimeni pe la ea. Pentru un moment era un loc bun de adăpost. Cu cât venea primăvara trebuiau şi altele. Şi altele şi altele… Pentru că la o cabană oricând putea să vină un vânător, putea să vină cineva. Şi am început – s-a stabilit Dragon pe munte şi am început să trimet oameni câte unul, câte doi. Îi trimiteam pe linia ferată Bucureşti-Măneciu… asta, Ploieşti-Măneciu. Nu mulţi o dată. Şi căutam să trimet tot oameni care trebuiau să fie arestaţi de către Poliţie. Că deja se făcuse lagăr în închisoarea din Ploieşti, pe Rudului. Şi pe rând, pe rând îi băga în închisoare. Cum vedeam că unul e în pericol îl trimiteam pe munte”, a declarat Lungu în 1995.
Fostul legionar a explicat că intenția grupării din care făcea parte era construirea unor buncăre, unde fugarii să se ascundă de poliție și de ruși.
”Voiam să fac un fel de buncăr, aşa cum au făcut toţi, toate echipele care au venit. Inclusiv cea trimeasă de Pătraşcu. Aşa a fost echipa din Postăvaru. Aşa au fost echipele din Mehedinţi. Au fost o serie de echipe care au făcut buncăre în locurile cele mai ascunse, cele mai greu de pătruns, de a ajunge la ele. Oricând îi descoperea poliţia, cine ştie cum, într-un loc, ei schimbau locul, se duceau în alt buncăr. Mergând pe munte (Ciucaș -n.r) am constatat că, cu toate că eu trimisesem târnăcoape, cazmale, lopeţi care să ajute la făcutul acestor buncăre, nu se făcuse nimic, după o lună şi ceva de stat în munte”, a mai spus Lungu.
Vreme de 60 de ani, cabana Ciucaș a servit drumeților drept loc de adăpost montan și relaxare, fiind când neglijată, când bine gospodărită. Modernizarea șoselei Ploiești-Cheia-Brașov (DN. 1A), terminată în 1975, a mărit brusc fluxul turistic în Masivul Ciucaș, iar cabana a intrat în procesul de deteriorare.
La începutul anilor 2000, cabana ajunsese puternic degradată, astfel că, în 2008, demarează lucrările pentru o nouă construcție pe acelasi amplasament de pe muntele Chirusca, din masivul Ciucaș. Cabană, fiind, de fapt, un hotel de trei stele, s-a deschs turiștilor din iunie 2011, sub denumirea de Cabana Vârful Ciucaș.
Din vechea cabană, mărturie a unor vremuri tulburi, nu au mai rămas decât fotografiile, acum, atârnate în hotelul din Ciucaș. Timpul n-a mai avut răbdare…
Sursa: http://www.emunte.ro/cabana-ciucas-de-la-adapost-pentru-legionari-la-hotel-de-trei-stele/
