Biserica “Sfantul Spiridon Berevoiesti” este un monument istoric de importanta natională din Vălenii de Munte. Potrivit studiilor istoricului Nicolae Iorga, crucea de piatra din vecinatatea bisericii, datată 1726, a reprezentat dovada existentei acestei biserici inca din secolul al XVIII-lea. O alta mentiune a acestui locas de cult e pomelnicul bisericii intocmit de preotul Marcu care are inregistrari incepand cu 3 august 1811.
Primul hram al bisericii din Berevoiesti a fost cel al “Adormirii Maicii Domnului”, conform informatilor din catagrafiile vechi ale lacasurilor de cult intocmite pentru targul Valenii de Munte. In cuprinsul statisticii din anul 1832 s-a notat faptul ca mosia bisericii apartinea mosnenilor, preoti fiind atunci popa Marcu si popa Tanase , fiind pomenit si tarcovnicul Ionita, fiul preotului Toma. In catagrafia din 1833 biserica e mentionata ca una “din zid”. Biserica fusese construita pe artera cea mai veche a asezarii, pe drumul oilor care merge spre munte. Se pare ca marele cutremur din 1838 a distrus acest asezamant bisericesc. Biserica actuala, a carei vechime nu se cunoaste, este din lemn, dar este tencuita si poarta hramul “ Sfantul Spiridon”. Ea a fost ridicata(adusa) pe fundatiile bisericii anterioare. A preluat si hramul celei anterioare, dovada constituind-o prezenta icoanei Adormirii Maicii Domnului la intrarea in biserica, in exterior, deasupra usilor de la intrare.
In preajma anului 1840 mosnenii-stapanitori ai mosiei Berevoiesti, ramanand fara biserica, au adoptat un procedeu obisnuit, acela de a cumpara si remonta o biserica din lemn in locul celei disparute. Aceasta include actualul naos si altar si e o constructie tipica din lemn, de pe Valea Teleajanului, cu structura peretilor din barne orizontale din stejar, cioplite manual si ornamentate in coada de randunica.
Turnul clopotnita situat pe pridvor are structura din barne din lemn, grinzile fiind imbinate cu cuie din lemn si cuie metalice forjate manual. Frontonul de pe fatada vestica este de data mai recenta, pastrandu-se in interior si versantul inclinat al acoperisului, mai vechi. Realizarea lui poate fi plasata spre sfarsitul sec. al XIX-lea sau inceputul sec. al XX-lea si sa reprezinte o citadinizare datorata influientei neoclasicismului. Accesul in biserica se face prin usa amplasata pe fatada de vest.
Desi initial biserica n-a fost tencuita, s-a realizat tencuirea ei: barnele din lemn au fost aschiate prin cioplire, aplicandu-se tencuiala suport cu adaos de fibre vegetale. Tinand cont ca in istoria bisericii a existat o perioada destul de mare (din 1980 pana in 2004) cand nu s-a mai oficiat slujbe in ea – singura data la care se mai slujea era la 12 decembrie, de hram – biserica a intrat intr-o stare de degradare accentuata, fiind necesara atat consolidarea ei cat si conservarea – reastaurarea picturii si completare cu pictura din nou in zonele lipsite de pictura.
În 2007 s-au executat lucrari de consolidare a infrastructurii, ocazie cu care au fost inlocuite barnele inferioare putrezite si reparata paianta pronaosului. In 2005 fusesera refacute tencuielile exterioare.
Pictura e realizata in tehnica ulei, in stil realist de Gh. Cepoiu, ucenic al pictorului Tatarescu, in jurul anului 1920. In prezent sunt fragmente de pictura originala, restaurata, in calota naosului: Iisus Hristos Pantocrator cu pandantivii, arcul triumfal-medalioane, semicalota altar, sfinti ierarhi – pereti verticali altar.
Biserica detine o colectie de carti si icoane vechi, intre acestea fiind si un “Catavasier” mai vechi de anul 1639.
