Friday, April 19, 2024

Măneciu în primul război mondial – prima parte

Must Read

În noaptea de 14 spre 15 august 1916 armata română a spart frontiera și pe la Bratocea, trecând Carpații în Transilvania. După o înaintare fulger, trupele române au fost nevoite să se retragă pe linia Carpaților după bătăliile pierdute în Dobrogea.

trupele române trecând Carpații
trupele române trecând Carpații

Mulțumită memoriilor lui Ion Miclescu și consemnate de Nicolae Costea Teleajen ne putem face o imagine despre modul în care și-au trăit oamenii locului aceste evenimente atât de dramatice.

„Pe la mijlocul lui septembrie, ciobanii părăseau stânele din munți, retrăgându-se cu oile la sate, îngroziți de bubuitul tunurilor ce se apropiau zi de zi, ceas de ceas; pe drumul Plaiului, în „Mal la Șipot”, bătrâna Reveica, soția oierului Niță Cojoacaru venea pe jos din munte aducând în spate- parte din calabalâcul de la stâna din Gropșoarele și bocea cât o ținea gura pe fiul ei care aflase că a căzut la datorie. Pe același drum treceau în viteză autoambulanțele din care se auzeau vaietele răniților…”

La începutul lui octombrie armatele Austro-Ungariei ajung la granița din Bratocea și Tabla Buții iar localnicii din sate erau îngroziți la gândul că ar trebui să părăsească satul Măneciu Ungureni în măsura în care viața se înrăutățea din ce în ce mai mult.

În timpul luptelor pentru apărarea frontierei au fost de mare folos călăuzele din Măneciu Ungureni, bătrânii din acest sat cunoscători ai locurilor, după cum consemnează I. Miclescu: Dumitru Pisău și Gheorghe Zaharia Păcală, vănători; Nicolae Vișan Cepoiu, Gheorghe Brăduț și Nicolae D. Munteanu, zis și Ghiventu.

În timpul războiului, pentru că fostul cioban moș Nicolae Cepoiu cunoștea potecile și zonele de taină pentru a se ajunge până în Vrancea, din această cauză, el a riscat trecând peste frontul Austro-Ungar, trei ofițeri români care dezertaseră din lagărul de la Slatina.

Retragerea armatei române din Bratocea începe după 18 noiembrie 1916 în timpul unei ploi mărunte și reci; pe noroi și prin ceață specifică munților în aceste anotimpuri; în următoarele ore, populația Măneciului pregătindu-se pentru părăsirea satului. Acest lucru nu s-a întâmplat, hotărându-se ca bătrânii satului să se adune pentru a stabili modul cum va fi primit inamicul.

Inamicul a fost primit după cum a cerut un ofițer al armatei române, cu steaguri albe arborate la fiecare casă…

Măneciu Ungureni în 1920
Măneciu Ungureni în 1920

Nemții au intrat prin Gura Plaiului în satul Măneciu Ungureni în zilele de 3 sau 5 noiembrie 1916, aceștia găsind satul dormind în liniște și fiind întâmpinați de frații Munteanu. După cele relatate de Ioan Miclescu trebuie amintit de „poarta de intrare în sat din acea parte a munților, numită Gura Plaiului, străjuită de la nașterea satului de urmașii unuia dintre descălecătorii veniți din Ardeal, feciorii lui Nedelcu Muneanu, frații Nicolae Constantin și Gheorghe”.

În acel timp, având numai 15 ani, Ion Miclescu fiind între 1 iunie 1917-28 noiembrie 1918 secretarul primăriei comunei Măneciu iar primar Nicolae Matei primele două luni de ocupație și Anton Cucinschi pentru un an.

În timp ce nemții se pregătea să ia unele dispoziții, una din ele fiind predarea eventualelor arme de către localnici la primărie, la Măneciu Pământeni delegația germană a fost primită de Ioniță Șerban, Neculai Ariciu, notarul Stan Oncescu și preotul Dumitrache însoțit de încă 4-5 persoane, primarul ținând în mână un steag alb.

Bucureștiul ocupat de trupele germane - primul război mondial
Bucureștiul ocupat de trupele germane – primul război mondial

Între timp curgeau la vale convoaiele germane la Vălenii de Munte unde și-au stabilit Comenduirea în casa lui Cereșanu; în același timp, fugind prințesa Greceanu din casele de la Izvoarele cu armata pe frontul din Moldova; a plecat fără ca să ia nimic, nici din casele de la București…

Primele măsuri luate de nemți au fost:

  • Împușcarea câinilor din sat;
  • Predarea aurului de către cetățeni;
  • Predarea de ouă săptămânal;
  • Predarea cotei de lapte;
  • Predarea unor cote de slănină;
  • Predarea de vite cornute;
  • Recoltarea și predarea lichidului din planta Laptelui cucului;
  • Recoltarea tulipinilor de urzici.

După câteva zile, feldmareșalul von Mackensen vizitează orașul Slanic unde a fost primit de trupele germane cu mare fast.

Măneciu Ungureni a plătit un tribut greu prin cei căzuți pe fontul gliei strămoșești; cei 109 eroi sau pierduți în lagăre prin Macedonia și Asia Mică pomenind câteva nume ca: Gheorghe Barbu Bodeanu, Ionică Petrescu, Ion Angelescu Tronaru și Gheorghe Cărămidaru întors în țară la sfârșitul războiului iar alții duși în lagărele din Germania: Ion Anghel Voicea, Ion Oprea, frații Ion și Gheorghe Opriș, Ion Pârvu Rotică ș.a.

În timpul ocupării Măneciului Ungureni din perioada 1916-1918, popota ofițerilor germani se afla la familia Pisică în curtea casei acestuia.

sotii Maria si Ion Dinu Pisica gospodari de frunte din Maneciu Ungureni
sotii Maria si Ion Dinu Pisica gospodari de frunte din Maneciu Ungureni

Sub nemți în Măneciu Ungureni s-au petrecut multe scene îndoieșătoare, cum sunt arestarea lui Constantin al Zamfirei Matei precum și apariția sub pază a unui prizonier rus evadat și căzut iarăși în captivitate.

În perioada de ocupație viața avea o oarecare normalitate în ciuda unor lipsuri, nemții fraternizau a prietenie cu localnicii mai ales la cârciumi având cu toții procupări comune: băutura și fumatul.

La sfârșitul lui iulie 1918, militarii germani din Măneciu dădeau semne de nervozitate și o agitație deosebită avea loc în tabăra lor, se pregăteau să părăsească Măneciu Ungureni dar mai înainte ca ostașii ocupați având în frunte pe confesorul lor să țină o slujbă în biserica de la Valea Largă.

preot Ionita Moisescu
preot Ionita Moisescu

În timp ce armata germană comandată de mareșalul Von Mackensen începe retragerea prin Transilvania în 29 octombrie/11 noiembrie se semnează la Compiegne armistițiul dintre puterile aliate și Germania, sfârșindu-se astfel ostilitățile primului război mondial. Astfel, instituindu-se pacea generală, sătenii din comună nu aveau cum să afle această veste, trezindu-se decât că într-o noapte, nemții părăsiseră Măneciu Ungureni.

Surse: Nicolae Costea Teleajen, La chiciura șoimului- Monografia comunei Măneciu

Ioan Miclescu, Memorii din primul război mondial al lui Ioan Miclescu

Articole Recente

Pădurile și exploatarea forestieră până la construirea fabricii Drajna

Pădurile În 1891, într-o adresă a Primăiriei comunei Măneciu Pământeni adresată Ocolului Silvic Văleni se arată: „în această comună nu...

More Articles Like This