Friday, April 19, 2024

Istoria căii ferate Ploiești Sud-Măneciu

Must Read

Ca urmare a dezvoltării economice puternice de la sfârșitul secolului al XIX-lea a zonei Văii Teleajenului, autoritățile locale vremii au pus în discuție realizarea unei căi ferate care să lege Vălenii de Munte de Ploiești. După o serie de dezbateri, autoritățile județene au hotărât să realizeze o cale ferată privata pe ruta Ploiești,  Blejoi, Scăeni, Lipănești, Măgurele și Valenii de Munte.

Din anul 1893 se avea în vedere proiectarea și construirea căii ferate Ploiești-Măneciu, o cale de fier fără de care nu avea cum să se exploateze una dintre cele mai bogate resurse naturale: punerea în exploatare a produselor forestiere și petroliere de pe Valea Teleajenului și împrejurimi cu ajutorul mijloacelor de transport moderne și eficiente.

Pentru executarea lucrărilor a inginerului care avea renume pe atunci, Drogeanu, care a trasat linia, acesta era originar din Dobrogea „având el sămânță de arab, fiind un om înalt și voinic”. În timpul executării lucrărilor, ing. Drogeanu a fost ajutat de ing. Ion Drăgănescu din Măneciu Ungureni.

gara-din-ploiesti-1512

Gara din Ploiești Sud la începutul sec. al XX-lea

Cu toate că lucrările la calea ferată au început în 1904, întregul tronson de aproximativ 50 de kilometri a fost terminat în 1918. Demararea lucrărilor și data de punere în exploatare a tronsoanelor s-a realizat în mai multe etape: în 1908 au fost gata cei 33 km dintre Ploiești și Vălenii de Munte, în 1914 au fost puși în exploatare 10 km  între Vălenii de Munte și Homorâciu iar în 1916 a fost terminată și porțiunea Homorâciu – Măneciu (8 km).

La început (1910) circulau doar două trenuri de călători, dimineața și seara iar cele de marfă circulau după cum era cazul.

În 1916 când s-au pus în mișcare linia până la Homorâciu s-a organizat și cirulația unui tren zis și motor care străbătea distanța Homorâciu-Constanța cu mers de expres.

Ca urmare a primului război mondial, tronsonul dintre Măneciu și Homorâciu a fost dat în exploatare abia în 1918. În timpul ocupaţiei germane din timpul primului război mondial (1916-1918), germanii au continuat lucrările de cale ferată normală de la Homorâciu până la Măneciu, podurile de peste râurile Secuianca, Valea Mare și Crasna fiind realizate în mare parte cu tehnologie și forță de muncă germană. Din Măneciu a fost prelungite și liniile de decovil de pe Valea Telejenelului până La Valea Stânii şi pe Teleajen până la Cheia.

Podul de pe apa Cransnei face legătura înter Homorâciu și Izvoarele, de fapt, o lucrare deosebit de pretențioasă, în curbă de 90 grade la trecerea trenului peste el, fiind se pare, singurul pod din Europa de acest fel.

Construirea podului de cale ferate care trece peste râul Crasna lucrările au fost executate numai cu ajutorul femeilor din Homorâciu, Izvoarele și Malu Vânăt deoarece bărbații erau plecați în război.

gara valenii de munte si trenul Maneciu-Ploiesti

Gara din Vălenii de Munte și trenul cu aburi

Exploatarea căii ferate a fost efectuată de către societatea Căile Ferate Ploiești Valeni (CFPV). Linia ferată a fost la început deservită de locomotive cu abur și vagoane de marfa pentru trasportul de bunuri iar pentru calatori de trei automotoare cu abur și remorcile aferete. Începând din 1935 pe tronsonul Ploiești Nord – Măneciu au fost folosite  automotoare diesel electrice și remorci realizate de ASTRA – Arad.

Produsele forestiere de pe Valea Telajenului erau cărate cu ajutorul căruțelor în gările Homorâciu, Măneciu Pământeni și Ungureni și de acolo încărcare în vagoane; este vorba de transportul materialului lemnos din păduri unde nu era calea accesibilă decât cărăușului cu animalele respective ținându-se cont că în perioada interbelică nu era dezvoltată forța de tracțiune auto.

Așa au început să circule în plină înflorire a industriei prahovene, trenurile marfare și de călători pentru navetiști și turiști iar în anumite ore ale zilei, urcau spre Măneciu sau coborau spre Ploiești numitele „trenuri de plăcere” sau pentru cei care preferau ceva mai aparte, „automotorul albastru și galben”, iar mai târziu de la Măneciu Ungureni, pasionații de călătorie aveau la dispoziție să urce spre inima munților cu „trenulețul forestier” cunoscut drept și decovil, pentru ca turiștii să viziteze mănăstirile Suzana și Cheia, ca mai apoi să urce în Masivul Ciucaș.

automotor Ploiesti-Maneciu

Automotor din perioada interbelică de pe linia Ploiești Sud-Măneciu

Realizarea gărilor principale precum cele la Ploiești Nord și Vălenii de Munte au fost încredințate arhitectului italian Bernaducci. Gara din Ploiești Nord realizată de arhitectul italian  are și acum un aspect monumental, având fațada din piatră și cărămidă. Inițial, clădirea era mult mai mică decât în prezent, având un singur corp central.

gara de nord din ploiesti

Gara din Ploiești Nord (formula inițială)

gara de nord in 1937

Gara Ploiești Nord în 1937 (după extindere)

Același arhitect italian a realizat și gara din Vălenii de Munte, care semăna foarte mult cu cea din Ploiești Nord.

La inagurare gările au căpătat câte un nume: cea din apropierea Gura Vitioare se numea Scăioși, devenită în regimul comunist sub numele de Făget. Cea de la Văleni Nord se numea Alexandru Radovici și sub același regim s-a numit Văleni Nord. Când s-a înființat halta Izvoarele în 1928 i s-a dat numele Săcuieni apoi Luca Elefterescu și mult mai tîrziu s-a numit Izvoarele. Gara actuală din Măneciu Pământeni s-a numit Boștinești, ulterior a luat numele satului Măneciu Pământeni.

Gara si peronul din Valenii de Munte

Gara din Vălenii de Munte în perioada interbelică

Cutremurul din 1977 a avariat gara din Vălenii de Munte care a fost demolată ulterior și construită una nouă care există și în prezent.

gara valenii de munte_dupa cutremur

Gara din Vălenii de Munte, după cutremurul din 1977

gara valenii de munte

Gara din Vălenii de Munte, anii 1980

De la începuturi și până în jurul anului 1970 au funcționat pentru tracțiunea trenurilor, locomotivele cu aburi, după această dată, unele au fost menționate pentru păstrare și conservare, iar altele au luat calea topitorilor, rămânând ca să mai circule unele locomotive pe Valea Jiului, ca trenuri de epocă, în special pentru trenurile folosite de turiști iar altele dintre ele luând calea muzeelor.

O data cu instaurarea republicii populare de către comuniști linia ferată dintre Ploiești și Măneciu a fost naționalizată. În perioada comunistă ruta a fost intens folosită de către muncitorii navetiști de pe platformele industriale din Ploiești și elevii din zonă. După 1989 traficul pe calea ferată s-a redus simțitor, în cele din urmă în anul 2012 compania națională CFR Calatori S.A. a decis să anuleze toate trenurile de călători pe această linie, din cauza nerentabilității lor.

tren personal Ploiesti Sud-Maneciu

Trenul personal Ploiești Sud-Măneciu pe podul de peste râul Crasna

Ulterior, la 2 ani de la închiderea liniei ferate, din 23 noiembrie 2014, Transferoviar Grup deține dreptul de utilizare a acestei căi ferate pentru transport de călători și realizează curse frecvente pe relația Ploiești Sud-Măneciu.

viaduct Crasna_Izvoarele

Trenul privat Ploiești Sud-Măneciu pe podul de peste râul Crasna (sursă foto: Carpathian Dream)

Surse:

Republica Ploiești

PH Online

Carpathian Dream

 

 

Articole Recente

Pădurile și exploatarea forestieră până la construirea fabricii Drajna

Pădurile În 1891, într-o adresă a Primăiriei comunei Măneciu Pământeni adresată Ocolului Silvic Văleni se arată: „în această comună nu...

More Articles Like This