Ruinele cetăţi de la Tabla Buţii sunt amplasate pe crestele Muntelui Tătaru, la o altitudine de 1300 metri.
Până în anul 1789 pe Valea Prahovei, mai sus de Posada, nu trecea decat o biată potecă de cai, nu exista nici măcar un drum de căruţă. Trecerea peste munţi se făcea pe lângă cetatea Tabla Buţii, pe vechiul drum roman pe la Vârful lui Crai, numit şi Drumul mare de pe plai. Vechiul drum roman intra în munte dinspre Transilvania pe cursul superior al Buzăului, pe la Vama Buzăului şi Pârâul Fetei (Izvorul Buzăului), urca în Pasul Tabla Buţii, continua spre sud pe Culmea Muntelui Tătaru, pe sub Vârful lui Crai şi cobora la Ceraşu, pe Valea Drajnei , pentru a ajunge la Vălenii de Munte şi în cele din urmă la Ploieşti.
Drumul Tablei Buţii a fost cea mai scurtă cale între Transilvania spre Occident şi gurile Dunării la Marea Neagră spre Levant.
Cetatea de la Tabla Buţii este atestată în documentele medievale încă din sec al XIII – lea. Cetatea este menţionată în documentele transilvane şi cele maghiare sub numele de CRUCEBERG , iar în cele ale Ţării Româneşti sub numele de Cetatea Buzăului sau Tabla Buţii.
Numele trecătorii Tabla Buţii este dat de la „tablele” ştanţate – aplicate în trecut pe butoaiele cu marfă cand se făcea vama, deoarece în acest loc era graniţă dintre Ţara Românească şi Transilvania, aici a funcţionând un punct vamal încă de la formarea statelor feudale româneşti.
sursa foto: Carpathian Dream
În zonă au loc năvălirile tătarilor din anii 1241, 1285, 1343 şi altele până în anul 1658 spre Transilvania prin Pasul Buzăului. Incursiunile tătarilor au produs mari stricăciuni cetăţii şi au lăsat trecătoarea „ca o poartă deschisă spre Ţara Bârsei”, după cum precizează istoricul Emil Micu în lucarea sa „ Depresiunea Întorsurii Buzăului”.
Trecătoarea este călcată frecvent de oştile turceşti la 1421, 1432, 1438, 1508, ultima fiind în anul 1828, când trec prin pasul Buzăului să prade Transilvania, dar sunt respinşi de localnici în Ţara Bârsei.
sursa foto: Carpathian Dream
Pasul Buzăului a fost trecut în 1542 de domnul Moldovei Petru Rareş prin Tabla Buţii la cetăţiile lui din Transilvania.
La 1599, domnul muntean Mihai Viteazul pleacă din Târgovişte şi pe valea Teleajenului urcă la Tabla Buţii şi coboară în Vama Buzăului, unde se odihneşte în data de 17-18 octombrie 1599 pe păşunile lui Ioan Beldy ” nobil maghiar” din Budila (Ţara Bârsei), în apropiere de graniţă, conform lucrării lui Pavel Binder „ Contribuţii la localizarea Cruceburgului”.
În sec al XVII –lea trecătoarea este adesea călcată de oştile Ţării Româneşti şi cele transilvane şi chiar devine teatru de operaţiuni militare: 1655 şi 1688.
Prin Tabla Buţii a trecut şi o parte a oştirii turceşti în drum spre Viena la sediul din anul 1683.
În anul 1689, generalul austriac Heissler dă ordin să se reconstruiască cetatea Tabla Buţii care fusese distrusă de armatele adversarului său Tokoly, rebel nobil maghiar.
Prin înglobarea Transilvaniei la sf.sec. al XVIII – lea în Imperiul Austriac, cetatea Tabla Buţii trebuia să fie un bastion de apărare însă în 1700, austriecii coboară Oficiul Vamal la intrarea la Vama Buzăului, Tabla Buţii rămânând doar frontieră, cu un pichet de grăniceri.
După anul 1784, trecătoarea îşi pierde din importanţa militară şi economică, datorită deschiderii căii din pasul Bratocea – Săcele, iar la 1839 se deschide artera pe valea Buzăului pe la Siriu şi se mută şi oficiul vamal de la Vama Buzăului la Siriu, în aval pe râul Buzău.
