Autor: Cosmin Ghimpu
Toponimul Valea lui Dragomir ne indică prezența în conștiința populară a lui Dragomir, pârcălabul cetății Dâmbovița, comandantul oștilor munte din vremea lui Vladislav Vlaicu, care a purtat o strălucită victorie în acest loc.
Aceste eveniment au avut loc în anul 1368, când oștirea regelui Ungariei Ludovic I au fost trimise să îl pedepsească pe domnul muntean Vladislav I. Atacul împotriva domnului Țării Românești a pornit din două părți: dinstre sud-vest, din Banatul Bulgariei, oastea condusă de regele maghiar care avea ca țintă să lovească cetatea Severinului la 12 noiembrie 1368; dinstre nord, din Transilvania, de unde venea voievodul Nicolae Lackfy. Planul este dejucat de Vladislav I, care a stat cu o parte din oastea sa în fața regelui Ludovic, împiedicându-i trecerea Dunării.
Pe de altă parte, oastea voievodului Transilvaniei trece munții din „Țara Secuilor … pe la Buzău sau pe la Cheia și Teleajen” – cum afirmă Nicolae Iorga și Al. Vasilescu și înaintează spre Târgoviște și Argeș. Prima luptă s-a dat între Ialomița și munți.
Cea de a doua luptă, potrivit scriitorului Ioan Jercan, a avut loc cu ocazia retragerii în Transilvania tot pe unde au venit, la hotarul dintre Teișani și Teleajen, localitate asimilată în secolul XIX localității Homorâciu, acolo unde sunt situate toponimele care amintesc de Vlaicu Vodă (Valea Vlădirigăi) și de Dragomir („Valea lui Dragomir”).
În final, oastea voievodului Nicolae Lackfy superă un dezastru, fiind nimicită de oastea lui Vladislav I, în frunte cu pârcălabul Cetății Dâmbovița (București), Dragomir. În acest dezastru se înscrie și uciderea voievodului Transilvaniei.
Locul de pe Valea lui Dragomir era cal mai indicat pentru luptă și avea în prejmă la nevoie loc de retragere cetatea Teleajenului și chiar muntele („Drumul de pe Plai”, numit mai târziu „Plaiul Șerban Vodă”- după numele domnitorului Radu Șerban care a trecut cu trupele prin această zonă să invadeze Transilvania).
La locul bătăliei de pe Valea lui Dragomir și Valea Vlădirigăi s-a organizat și locul supliciului pentru invadatori. De aceasta amintește toponimul „Poiana cu Țepile”, iar pentru cei căzuți în luptă sau uciși s-a organizat locul de veci la punctul care de atunci se numește „Valea Crucii”.
După cum rezultă din Cronica lui Ioan Târnavă, Vlaicu Vodă a luat măsuri organizatorice de apărare după tactica de luptă a vechii tradiții românești. În cadrul acestor pregătiri s-ar fi aflar și ridicarea, în prealabil, în localitatea Teleajen, pe podișul Podul Homorâciului, a cetății Teleajenului.
O legendă locală, adunată de scriitorul Sandu Teleajen, se vorbește de un brav ostaș al lui Mihai Viteazu, Dragomir. Legenda originală îl avea pe pârcălabul Dramogir din oastea lui Vlaicu Vodă. Cu trecerea timpului poporul înnoiește sau schimbă legendele și tradiția toponimică, așa cum este și cazul „drumului romanilor” de pe Valea Teleajenului, a cărui denumire este schimbată mult mai târziu în „drumul tătarilor”.
Sursa: Ion Jercan
