Multe din persoanele vârstnice din comuna Măneciu sau din împrejurimi își aduc aminte cu plăcere de calea ferată cu ecartament îngust (cunoscute popular sub numele de mocăniţă) ce traversau de la nord la sud pădurile şi poienile comunei, de-a lungul râurilor Teleajen și Telejenel.
Urmele mocăniței de pe Valea Superioară a Teleajenului încă se mai pot vedea în unele locuri. Dacă veţi merge pe drumul forestier de pe braţul Teleajenului al lacului Măneciu mai puteți găsi unele urmele materiale ce dovedesc existenţa la un moment dat a unei linii de decovil.
Povestea mocăniţei de pe Valea Superioară a Teleajenului începe în anul 1913 când la Măneciu s-au pus bazele unei societăţi pe acţiuni cu profil de exploatare a lemnului, numită Drajna-SA. Pentru transportul lemnului către fabrica de cherestea s-au construit, în paralel, funiculare fixe până în bazinul Siriului şi calea ferată forestiera pe valea Telejenelului.
A fost adusă din Germania prima locomotivă CFF a firmei constructoare de mașini Crensteinq Koppel căreia i s-a dat numele de „locomotiva Olănescu”, după numele unuia dintre fondatorii societății.
Întrucât în 1914 linia de cale ferată era instalată numai pe distanța Ploiești-Homorâciu, de la gara acestei comune, locomotiva Olănescu a fost transportată la Măneciu Ungureni cu ajutorul unei căruțe metalice trasă de numeroase perechi de boi, iar operațiunea de descărcare a acesteia s-a efectuat prin grija italianului Oreste Marsonety, de origine română; după care locomotiva a fost pusă în mișcare de Petrică Georgescu, mecanic din Vălenii de Munte.
În timpul ocupaţiei germane din timpul Primului război mondial (1916-1918), germanii au continuat lucrările de cale ferată normală de la Vălenii de Munte până la Măneciu şi au prelungit capătul liniei de decovil de pe Valea Telejenelului până La Valea Stânii şi pe Teleajen până la Cheia. Ceea ce este demn de remarcat este că șinele utilizate pentru transportul decovilului au fost produse de celebrele uzine germane Krupp. În trecutul nu neapărat îndepărtat se puteau vedea ștanțate pe șinele din zona ”Fabricii” producătorul Krupp și anul fabricației acestor șine (1905).
La sfârşitul primului război mondial după ce Muntenia a revenit din nou în administrația României, conducerea română a fabricii a preluat liniile de decovil de la germani utilizând-o pentru transportul de lemn și de persoane.
Între 1920-1922 s-a continuat calea ferată pe Telejenel până la stația Triunghi și în 1924 de la Măneciu Ungureni până la Valea Stânii iar în 1933-1934 se va prelungi până la stația Strâmbu odată ce s-au cumpărat păduri noi din bazinul Buzăului transilvănean de la Societatea forestieră Vama Buzăului de către Societatea Drajna.
Ulterior, în anul 1934 calea ferată de pe Telejenel trece Carpaţii prin Pasul Boncuţa şi coboară pe Valea Buzăului superior până la punctul de exploatare Strâmbu, pe partea estică a Ciucaşului. Ulterior pe Teleajen linia de decovil a fost prelungită până în Valea Berii, pe deasupra Cheilor Cheiţei, pe traseul actual al şoselei DN1A.
Traseul mocăniţei începea în ”Fabrică” (fosta societate forestieră Drajna SA) şi din zona actuală a lacului Măneciu porneau două trasee, unul mergea pe lângă Teleajen iar celalalt pe lângă Telejenel. Traseul de pe Telejenel ajunge odinioară până în satul Vama Buzăului din judeţul Braşov, staţiile mocăniţei erau la Schinda, Triunghi (aici întorceau locomotivele), Buzoianul (aici locomotivele erau alimentate cu apă), Valea Stânii, Boncuţa, Strâmbu, Urlătoare şi Vama Buzăului.
Traseul de pe Teleajen ajungea până în Valea Berii, punctul terminus al liniei se afla în faţa cabanei părăsite din spatele actualei fabrici de îmbuteliat apă plată Keya. Staţiile mocăniţei de pe Valea Teleajenului se aflau la Orăţi, Valea Popii, Carpenu, Suzana, Mogoşu, Cheia şi Valea Berii.
Linia ferată de cale îngustă a cunoscut și evenimente nefericite. Din cauza alunecărilor de teren, în anii 1970 a avut loc deraierea uneia dintre locomotivele CFF ale fabricii de cherestea din Măneciu.
Aceste linii de decovol au existat în stare de funcționare până în anul 1970 după care, concurența autovehiculelor, a făcut ca transportul lemnelor cu decovilul să înregistreze un declin. Administrațiile succesive de la Societatea Drajna au abandonat în timp liniile însă inundațiile din 1970 au pus capăt exploatării liniei ferate cu ecartament îngust. Liniiile au fost în timp dezasamblate, date la fier vechi sau chiar furate.